Din nou calare pe motocicleta cu vantul suierand pe langa mine alerg impreuna cu inca trei prieteni spre mare. Parasim orasul de bastina cam pe la cinci jumate dupa amiaza. Incercam sa mergem cat mai repede spre autostrada soarelui (A2) sa ne intalnim cu prietenii din Bucuresti. Strabatem campia Baraganului cu motoarele turate, fericiti de libertatea pe care o avem. Satele raman unul cate unul tot mai in urma iar in final zarim intrarea pe autostrada.
La popas aglomeratie mare. Autocare pline de oameni ce vor sa se bucure de un weekend prelungit cu vreme frumoasa si temperaturi de 30 de grade la inceput de mai. Suntem insetati si nerabdatori. Prietenii nostri inca nu sosisera. I-am asteptat cateva zeci de minute.
This slideshow requires JavaScript.
Plecam cu totii spre Vama Veche. Soarele apune in curand si ne trezim in bezna ghidati de luminitele rosii a celorlati perticipanti la trafic. In noapte autostrada semana cu un rau de lava incandescenta ce se varsa in mare. Mii de oameni se tarau spre litoral. Printre ei si noi calare pe motoare.
Ajungem in sfarsit si tragem ” La Pirati”. Fete cunoscute si necunoscute, prieteni vechi si noi toti ne asteapta acolo. Ii salutam si ne punem la bere si la vorba. Muzica suna strident pierzandu-se in noapte. E cald si ne simtim bine. Berea curge valuri, valuri. Vorba multa, depanam amintiri, povestim despre drum despre ce am facut asta iarna. Ascultam pe cineva care vorbeste de cum era Vama acum ceva vreme. Fara asfalt, fara borduri, doar nisip si spirit. Ce vremuri! Lasa ca sunt bune si astea. Nu te poti impotrivi timpului, nu poti sa pui bariere si sa tipi: Pe aici nu se trece cocalarilor!
Zorii se ivesc pe nesimtite incercand sa alunge umbrele noptii. O lumina calda portocalie lumineaza strada. Pe jos sticle goale, pahare, cioburi si motociclistii ce inca mai rezista. Muzica suna din ce in ce mai slab acoperita de vacarmul strazii. Pornim la culcare dupa o noapte de libertate.
Ma trezesc tarziu inspre dupa amiaza cu capul cat o banita si cu gandul ca trebuie sa vad marea. Am plecat spre plaja si ma impiedic de cupluri sarutandu-se, de oameni adormiti dupa betie, de cei ce canta ragusiti zdranganind chitarile. Ma asez la mare pe nisip. E firbinte. Trag briza marii in piept si tin ochii stransi. Imi era dor de ea. O iubesc de cand eram copil si alergam pe plaja din Mangalia. Imi imaginez ca sunt inca mic si inalt un zmeu pe plaja. Tipatul unui pescarus ma trezeste, deschid ochii si ma bucur de priveleiste.
Imi plac acesti copii ce se tin in brate, imi place sa ii vad plimbandu-se pe malul marii sau stand langa corturile puse direct pe nisip si stiu ca si ei sunt fascinati de Vama si de mare. Ma ridic si plec spre Pirati. Ce sens sa strigi: Pastrati Vama verde! sau Pe aici nu se trece cocalarilor! Fiecare generatie se bucura de ea, o devoreaza si o schimba dupa nevoile ei.
Vama se transforma dar cred cu tarie ca ea reprezinta cu adevarat cuvantul LIBERTATE pentru toti ce-i ce se reintorc la ea.
